Noi nu suntem eterni dar arta e? Discuție inteligentă-Narcis și Gură-de-Aur(Colaborare Carte veche, caut recenzor tânăr)

Salutare, oameni frumoși! Azi revin la voi cu o discuție inteligentă mai specială. În sensul că am gândit-o ca o colaborare pentru proiectul Carte veche, caut recenzor tânăr și eu împreună cu 2 colege de breaslă foarte talentate (Șoricelul Cititor și Lizuca, sărbătorita). Fiecare dintre noi scriem despre o carte clasică astăzi. Mergeți fuguța pe blogurile lor să vedeți despre ce care clasică au scris, sunt sigură că o să vă capteze atenția.
Astăzi scriu despre ultima carte terminată, anume Narcis și Gură-de-Aur de Hermann Hesse. Știu cartea asta încă de anul trecut pentru că am inclus-o în provocarea mea cu cărți clasice și mi-am dorit-o încă de atunci. Universul nu doarme așa că ieșind de la un eveniment într-o sâmbătă am fost la un anticariat și acolo am găsit-o cu doar 10 lei, lucru care m-a încântat enorm. Și frumoasă coperta, culmea. Am luat-o fără a mai sta pe gânduri împreună cu o altă carte. Prin octombrie anul trecut îmi propusesem deja s-o și citesc doar că nu am fost pregătită pentru ea atunci, sinceră să fiu. Am lăsat-o zicându-mi că e musai să revin la ea când sunt mai liberă și într-o stare mai bună. A stat câteva luni bune în bibliotecă deși-mi propusesem să o citesc ba în vacanța dintre semestre (nu s-a întâmplat), ba în vacanța de primăvară (nici atât) și în ultimele zile de școală am zis că nu se mai poate, vreau să o citesc, acum este momentul. Cartea mi-a plăcut foarte mult. După Lupul de stepă de Hesse cred că mi-am format sufletul pentru ideile lui Hesse mai speciale și am reușit s-o parcurg mai ușor. Cartea pe scurt, urmărește conexiuni între oameni. Prima dată îl avem pe Narcis, un tânăr intelectual care de la a fi elev a ajuns la a fi profesor pentru că era prea înzestrat să fie elev. Înzestrat nu numai cu niște cunoștințe incredibile ci și cu o frumusețe exterioară și chiar și interioară care îi fermeca pe mulți. Avea chemarea spre Dumnezeu acest Narcis. Într-o zi apare și acest Gură-de-Aur care are o poveste care se lasă descoperită mai greu și ajunge să se împrietenească cu Narcis învățând de la el multe, Narcis citind în el ca într-o carte deschisă ceea ce avea pe suflet, învățând unul de la altul destule prin conversațiile interesante pe care le purtau despre viață, spirit, artă, știință… M-a încântat efectiv relația dintre cei doi. Într-o zi se întâmplă ceva ce desparte drumurile celor 2 și de aici am ajuns să călătoresc, purtându-mă Hesse pe unde a vrut el și făcând-mă să trec prin 1000 de stări. În doar 10 pagini simțeam că am fost într-o mie de locuri toate datorită uimitorului Hesse și am simțit tot ce au simțit personajele. Am fost acolo cu totul. Dimineața la 6, ziua pe caniculă, în casă la răcoare, în miez de noapte….

 

 

narcis1Narcis2

O parte a cărții care mi-a rămas în minte printre multele și impresionantele filosofii interesante este aceasta, despre artă. La un moment dat am ajuns la un meșter care a clădit pentru o biserică o sculptură impresionantă a Maicii Domnului, o Madonna cum este numită în carte iar pentru aceasta a rămas el renumit. El se va prăpădi, nici un om nu trăiește veșnic dar această Madonna construită de el va rămâne pururea văzută și admirată de oameni chiar și când el nu va mai fi. Și astfel s-a ajuns la concluzia că rădăcina fiecărei arte este spaima de moarte. Sau dorința de a fi nemuritori. Asta mă face să mă gândesc că fiecare dintre noi ne dorim să trăim veșnic. O putem face. Putem lăsa ceva în urmă. Fie că e vorba despre o pictură, o sculptură, un volum de poezii, o teorie după care lumea se ghidează, un mod de a trăi mai bine, orice putem face ca să rămânem nemuritori. Prin artă. Fiecare om vrea să fie artist. Nu-și dau ei seama. Vor să făurească ceva, să lase ceva în urma lor de care ceilalți să-și amintească. Nu trebuie să fi Picasso, Shakespeare ca să îți dai seama că ești și tu un artist. Vrei să lași ceva în urma ta pentru care vrei să fii recunoscut. Fă-o! Scrie pentru oameni pe bloguri ca să recunoască unul, doi, trei că au învățat ceva prin tine! Pictează un tablou ca să fie admirat de oamenii cu ochi pentru frumos! Studiază matematica, fizica, chimia, biologia dacă te pasionează, poate vei ajunge să descoperi un leac al unei boli incurabile, o teoremă după care lumea să se ghideze…! Scrie o carte din care oamenii vor trage învățăminte valoroase, cum este Narcis și Gură-de-Aur! Fă ce vrei! Urmează-ți pasiunea! Fii un artist! Fii nemuritor!

Eu vreau să fiu nemuritoare prin ceea ce scriu aici pe blog și prin ceea ce scriu, traduc, împărtășesc. Cred că pot ajuta pe cineva cu ceea ce scriu. Tu prin ce vrei să fii neumuritor?

Cu asta am rămas din Narcis și Gură-de-Aur de Hermann Hesse! Este o operă de artă în sine  Nu o spune un critic literar avizat. O spune un recenzor tânăr. Cartea merită din plin și merită să o cumpărați, fie de la antcariat, fie din librării, fie online.

Asta fu discuția inteligentă de astăzi. Nu uitați să vă uitați și pe blogurile colegelor mele să vedeți ce au recenzat. Merită toată atenția 🙂

Mulțumesc, oameni frumoși!